De obicei, cu o considerabilă dedicație, gânduri, drame, frustări și emoții ne angajăm în crearea unui interior. Adunăm la un loc experiența prietenilor, rudelor, căutăm în reviste sau pe internet planuri pentru case sau imagini care reprezintă spații interioare în diverse stiluri. Facem un colaj de mobilă, tablouri, coboare, perne, vaze, măsuțe, mânere pentru uși, farfurii, veselă pe care le investim cu titlul de al meu, “acasă”. Avem reflecții profunde despre atmosferă, culoarea pereților, facem un raport între proporția canapelelor și a bibliotecii, în această focusare de a crea o casă, acel “acasă”.
Întrebările cu care încep colaborarea cu un beneficiar sunt: “Cine ești? Ce ai trăit? Ce vrei sa fii?” Dincolo de nevoile de bază funcționale sau estetice ale unei locuiri, casa noastră are o funcțiune foarte importantă, aceea de a ne aminti cine suntem.
În această amenajare e vorba de această introspecție a beneficiarului, cu care am stat la discuții pentru a descoperi o personalitate curajoasă, o căutătoare, călătoare, colecționară, un om întreprinzător, boem și nonconformist. Am aflat povești, întâmplări și oameni interesanți. În consecință, am aflat obiceiurile, nevoile și dorințele clientei.
În acest context propunerile noastre au fost de a lega obiecte, amintiri, texturi, tablouri și fotografii, trecut și prezent , într-un spațiu dat. Un amalgam de obiecte de mobilier moștenite, altele aduse din diverse călătorii, vânate la anticariat sau altele create special pentru ea.
Camera de baie a fost punctul de pornire, unde ținând cont de tot ceea ce aflasem, nu puteam propune materiale convenționale, gen gresie sau faianță, astfel că am propus artă stradală. Am creat o cameră de relaxare care cuprinde foarte multe din background-ul de formare ca om al beneficiarei, citate din “Micul Prinț”, versuri din Pink Floyd, natură și mișcare, teatru, scenă, viteză, călătorii, labirint de idei și amintiri.
Zona de dormit este punctată de desenele dulapurilor mascate cu uși cu imagini gen street art, aducând povestea călătoriilor, a lumii care merită a fi descoperită, a gândirii abstracte și a întâmplării picăturii de ploaie.
Urmează o zonă deschisă, zona de lectură și lucru. Biroul, o piesă adusă din trecutul familiei, centrat în spațiul aerisit și luminos, este înconjurat de cărți și câteva perne marocane.
Zona de mâncat e punctată de masa, scaunele și bufetul din perioada comunistă, moștenite de la bunici, restaurate și vopsite în culori vibrante galben, roșu și turcoaz. Zona de zi cuprinde mobilier restaurat, găsit la anticariat, care are o altă valență de valoare sentimentală.
Scara… scara e o întreagă carte de povești. Are elementele unei coloane din campusurile din Oxford, o poveste a acelei celebre intrări în metroul din Paris, amintirea unui pub din Londra și trăirea unui castel din Sintra, Portugalia.
Pentru un designer este o provocare să transpună în materiale, texturi, obiecte și lumină, povești și trăiri astfel încât să creeze o armonie, jonglând cu atât de multe elemente fără legătură aparentă între ele și să le facă să comunice. Poți să arunci regulile de design la gunoi și, cu răbdare și pricepere, să creezi un spațiu eclectic, foarte personal.
Casa nu trebuie neapărat să fie cea mai atractivă, cea mai stilată sau sofisticată. Sunt întotdeauna alte spații care sunt mult mai costisitoare și/sau somptuoase. Dar după ce am călătorit o vreme, după nopți dormite în hoteluri sau corturi, cabane sau acasă la prieteni, avem acea nevoie de a ne întoarce la obiectele noastre, la atmosfera cuibului nostru, lucru care are prea puțin de a face cu dorința de a deține obiecte. Avem nevoie să fim acasă, să ne amintim cine suntem.
Amenajare executată de:
Teo Cociuba – designer
Ildiko Biro – designer
Fotografii executate de:
Alexie Kocso Sandor
Facebook @alexiefoto
#RevistaForumImobiliare
