- Interviu cu Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători
Omul de afaceri Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători, ocupă an de an, locuri fruntașe în topul miliardarilor români. În spatele averii sale impresionante stă o strategie de afaceri care și-a arătat deja rezultatele, un ascuțit simț al business-ului și foarte multă muncă.
Am fost primită pentru acest interviu, în biroul său impunător, de la sediul societății Astra. Un birou prețios, din lemn masiv, executat la comandă. L-am felicitat sincer pe domnul Blidar, spunându-i că are cel mai frumos birou pe care l-am văzut până acum. A fost pentru prima oară, în cadrul acestei întrevederi când a zâmbit, semn că este mândru de spațiul în care lucrează.
Diana M.C.: Bună ziua, domnule Valer Blidar și vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru acest interviu. Astra este unul dintre cei mai mari exportatori din țară și singurul producător cu capital românesc, ce produce vagoane de călători, tramvaie, autobuze și metrouri. Cum a fost societatea atunci când ați preluat-o și ați decis să vă aventurați într-o astfel de afacere?
Valer Blidar: Licitația a avut loc la sfârșitul anului `99 și începutul anului 2000. Fabrica nu avea nici o comandă, avea datorii de 1.200 de miliarde, în lei, în `99. Cu toți prietenii cu care m-am sfătuit, mi-au zis să nu intru în hăul ăsta și totuși am intrat. Din experiență știu că cele mai bune câștiguri se obțin acolo unde riscul este mai mare, deci de regulă, câștigul este proporțional cu riscul. Sigur, poți și pierde tot, dar dacă îți calculezi bine riscul și nu joci niciodată pe o singură carte, poți avea succes. Iar eu asta am făcut. Am intrat în afaceri, dupa `90, imediat după apariția decretului 54. Încă de la prima factură, eu mi-am repartizat o treime din câștig într-un așa-zis fond de risc. L-am adunat acolo și întotdeauna l-am riscat pe acesta. Și nu prea l-am pierdut, doar uneori am pierdut foarte puțin din el. La fel am procedat și când am intrat în Astra, datoriile erau mari, dar am simțit totuși afacerea, știam că Astra are o tradiție, are o istorie, vânduse vagoane în toată lumea, pe toate continentele în afară de Australia, și am intrat.
Diana M.C.: Ați reușit să produceți cel mai economic tramvai din lume, Imperio, silențios, cu podea coborâtă. Cum a fost primit în raport cu așteptările d-voastră? A fost primit bine la nivel național, mai ales că Bucureștiul are cel mai mare parc de tramvaie din țară, sau poate am putea să ne raportăm la proverbul care spune că nimeni nu e profet în țara lui?
Valer Blidar: Nu numai asta, ci faptul că am adus o industrie în țară, care nu exista, nu numai că nu a fost apreciat, de decidenții din țară, pentru că lumea mă apreciază și e încântată de ce am făcut, dar dintre cei care au putere de decizie, nu ne apreciază nimeni și nici nu văd cine ne-ar aprecia, din moment ce acesta este trendul.
Diana M.C.: Nu sunteți apreciat și poate mai rău decât atât, este faptul că nu sunteți încurajat, deși ați pus pe picioare un colos industrial. Care sunt planurile prezente și care sunt cele de viitor, în astfel de condiții?
Valer Blidar: Așteptăm licitații, toate tramvaiele care circulă în România, au 50, 60, 70 de ani. Unii primari mai aduc niște gioarse, scuzați-mi termenul, aruncate din Occident, unde i-ar costa mai mult să le demonteze, așa că le dau în România. Țara noastră ar avea nevoie de peste 1.200 de tramvaie și doar o treime din numărul acesta, ne-ar asigura 10 ani de muncă. România are nevoie de peste 1.000 de trenuri, dar decidenții nu au nici o intenție în sensul acesta. Sigur, speranțele noastre sunt afară, în alte zone. Totuși, capacitatea de finanțare după marea criză s-a redus în toate țările, dar suntem în negociere și cu alte firme de asociere, pe anumite proiecte și sperăm că ne vom mișca cât de cât. Ar fi păcat, pentru că e una dintre puținele întreprinderi industriale care a mai rămas în picioare pe piață, dar nu interesează pe nimeni. Vedeți în alte țări și nu vreau să mă refer la țări foarte dezvoltate, dar în Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ministerul Industriilor se interesează de producători, dacă au pierderi, dacă au de lucru, îi sprijină atunci când lucrurile nu merg bine, la noi, nu, dimpotrivă.
Diana M.C.: Aș vrea să trecem acum la un capitol din viața d-voastră profesională, să abordăm un alt palier, care se referă la spațiul în care vă desfășurați activitatea. M-ați primit aici, în biroul d-voastră atât de grandios și de impunător, așadar nu încep prin a vă întreba care este povestea acestui birou.
Valer Blidar: O să încep cu un alt birou (zâmbește pentru prima oară, de când am început acest interviu). Cu primul birou, de om de afaceri. Eu am fost primul om din România, care a deschis o firmă de producție și mi-am făcut atunci un birou în București unde toți care intrau, spuneau „Domnule, este cel mai frumos birou în care am intrat până acum”. Eu cred că biroul trebuie să te reprezinte și modul acesta de comportament al unor oameni de afaceri văitându-se tot timpul și plângându-se că nu au una și alta, mie nu îmi place. Intru frecvent în relație cu administrații străine și oamenii aceștia ne văd așa cum suntem. Se uită până la cele mai mici detalii, mulți români spun „dar ce îți trebuie stilou de o mie sau două”, dar străinii cum te văd, așa te apreciază. Îmi amintesc că, chiar reprezentanții firmei acesteia se duceau la Paris pentru o negociere cu o firmă de acolo din Franța și dormeau undeva la marginea Parisului, în cea mai ieftină magherniță. Așa îi și tratau. Eu când mă duc, dorm într-un hotel bun, nu mă duc să mă trateze ei, îi invit eu în centru și sigur la mine nu se uită nimeni de sus în jos, se uită orizontal. Când intră cineva la tine în birou și vede o încăpere mică și nedotată cu ce trebuie, așa te și tratează. Eu sunt adeptul construcțiilor și amenajărilor medievale. Mie nu îmi plac clădirile din oțel și sticlă. Mie îmi place piatra, îmi place lemnul. (zâmbește ușor și se uită discret la încăperea care găzduiește biroul).
Diana M.C.: Observ aici o vitrină plină cu distincții, diplome și trofee. Am remarcat și preferința pentru lemnul masiv.
Valer Blidar: Așa este. Și este așa în toate casele mele, locuind în mai multe locuri, am în fiecare loc câte o casă unde stau. În toate există doar piatră naturală, lemn, oțel și mai puțin materiale de construcții moderne.
Diana M.C.: Văd că sunteți pasionat și chiar ați aprofundat această pasiune în ce privește mobilierul și decorațiunile interioare. Este adevărat că vă gândiți și chiar vă schițați singur obiectele de mobilier, care doriți să vă înconjoare, deci totul este personalizat, executat la comandă după propriile gusturi?
Valer Blidar: Așa este. Și mobilierul și construcțiile sunt făcute după gândirea mea, după reprezentarea grafică a gândirii mele, deci într-adevăr, eu fac și proiectele.
Diana M.C.: Vreau să vă întreb unde vă produceți mobilierul, unde dați comanda de așa natură să fiți sigur că va ieși exact ce vă doriți?
Valer Blidar: În București am avut și un atelier de prelucrare a lemnului, l-am preluat de la fosta gospodărire de partid, iar aici pentru mine a fost o șansă, neșansa altora. Știți că fabrica de mobilă de aici, cu tradiție de peste 200 de ani, a fost rasă de pe hartă, așa că am luat de acolo oamenii dintr-o secție de producție, le-am cumpărat mașini și unelte, le-am destinat o hală și lucrează acum la noi. Facem și vagoane, interioare de vagoane, așa și reușim să facem interioare deosebite cu ei și de regulă îi formez așa cum îmi doresc, după viziunea și pretențiile mele.
Diana M.C.: Mi-ați spus că biroul trebuie să vă reprezinte și, în general, pe un businessman trebuie să îl reprezinte spațiul unde lucrează, este practic o interfață cu partenerii de afaceri. Biroul din lemn masiv, impune respect, impune prestanță, mergând până la a intimida interlocutorul. Cum vedeți d-voastră acest aspect?
Valer Blidar: Eu cred că impune sobrietate și eu la asta țin. Cel care intră în contact cu mine, să vadă seriozitate. Nu știu dacă așa m-am născut, dar așa am fost educat și e foarte greu să mă schimb de acum înainte. Petrec destul timp în birou, dar zilnic fac incursiuni în hala de producție și desigur merg în special în punctele unde apar noutăți. Dar mai am un birou de suflet, noi avem o casă de odihnă la Predeal. Acolo avem un birou cochet, mai mic decât acesta, dar foarte frumos și unde mă simt foarte bine. Și acolo când trebuie să mă gândesc sau să stau puțin liniștit, cu toate că nu pot sta mai mult de două-trei zile, sunt un om activ, dar acolo mă simt foarte bine. Am și o vedere frumoasă în față, mie îmi place muntele. Eu m-am născut la poalele Munților Codrului în Maramureș și am rămas cu plăcerea de a sta în zona montană.
Diana M.C.: La final aș vrea să vă rog să ne adresați salutul d-voastră. Suntem o publicație relativ nouă, care cu pași mai timizi la început, am încercat să ne găsim locul în sectorul imobiliar și mai ales pe domeniul de business.
Valer Blidar: Eu apreciez și chiar îmi plac oamenii care fac ceva și care vor să facă, indiferent în ce măsură reușesc, doar faptul că vor să facă și încearcă să facă, e deja un pas important. Pe de altă parte, am mari rezerve în privința celor care stau pe margine și critică, iar din păcate marea majoritate sunt așa, critică pe toată lumea dar ei nu fac nimic.
Vă felicit pentru revistă și vă doresc mult succes!
Realizator, Diana Mariș Costea
#RevistaForumImobiliare
