Dimitrie Muscă este omul de afaceri prin excelență, pe care îl recomandă abilitatea de a menține o afacere de top, dar și perseverența de a pune pe masa românilor, alimente sănătoase, în condiții de piață nu tocmai prietenoase și sub amenințarea concurenței perfide a produselor importate din Vestul Europei.
Proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici a fost desemnat al treilea cel mai mare proprietar de bovine din țară, clasându-se în topul celor mai bogați fermieri din România.
În cadrul clasamentului realizat de Ziarul Financiar, IAC Arad (companie care face parte din Combinatul Agroindustrial Curtici) ocupă poziția a treia, cu 858 de bovine și o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro.
Dimitrie Muscă a fost desemnat “Fermierul Anului 2014”, un titlu onorant care vine să completeze seria de diplome care îi decorează biroul elegant, unde își gândește zi de zi strategia de afaceri.
Diana M.C.: Domnule Dimitrie Muscă, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne primi aici, la sediul central al societății pe care o conduceți. Observ multe obiecte de suflet, dar și o muncă de organizare foarte bună, în cadrul biroului dumneavoastră. Vă rog să îmi spuneți pentru început cum a luat naștere această afacere, când ați început și de ce v-ați orientat spre această nișă?
Dimitrie Muscă: Exact în 90, în primele luni. În aprilie, Combinatul Industrial Curtici, a fost prima societate din țara românească, privată, 100%. În acele timpuri, era nebunie, unul era comunist, altul ceaușist dar oamenii au făcut zid în jurul meu, cunoscându-mă pentru că lucrasem cu 3 ani înainte, ca și președinte și inginer-șef la C.A.P. Atunci lumea a conștientizat că se va distruge tot ce există viabil și cetățenii au spus “NU” pentru că tot ce se distruge, este din banii lor. Au vrut să rămân și să ne facem treaba. Nu mi-a fost greu pentru că am avut sprijinul lor moral. Am fost corect cu oamenii, celui căruia i-am spus că îl ajut, l-am ajutat, celui căruia i-am spus că îl pedepsesc, nu a scăpat.
Diana M.C.: Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci. Pot concura produsele noastre, care beneficiază desigur, de notorietate locală, cu multitudinea de produse care sunt în supermarket-uri, la prețuri mai mici?
Dimitrie Muscă: Deci haideți să ne înțelegem. La noi, dacă gustăm fiecare produs, veți observa că are specificul lui. Dacă mergem afară, toate mezelurile sunt ca gust, o apă și un pământ cu mici diferențe, care se dau prin condimente. Și asta nu numai afară. Vă dau un exemplu, fără să dau nume. Există în zona noastră, o societate care produce cu 5 lei kilogramul de cabanos și alte sortimente de cârnați. Cum poate să îl vândă cu 5 lei, când prețul unui kilogram de carne de lucru este de 14-15 lei?
Diana M.C.: Câtă carne conține produsul concurent, în acest caz?
Dimitrie Muscă: Deci conține MDM, 100% care este carne dezosată mecanic, în care vrând-nevrând ajung și oșcioare mici, după care se adaugă ceva, care să topească, să dizolve aceste oscioare mici, în masa de carne. Și atunci producătorul respectiv, poate să își permită să vândă kilogramul de cârnați de cabanos sau de cremvurști cu 5 sau 6 lei. Eu nu pot să îmi permit să fac treaba asta niciodată și nici nu o voi face.
Uitați, (îmi arată diploma care îl desemnează cel mai performant fermier român), am fost la o întâlnire și acolo a venit un om de afaceri, care a spus: “Domnule, vom face produsele cu cât mai multă carne”. Am zis: “Domnule, nu ne concurăm”, el este în zona Bucureștiului, eu sunt în Zona de Vest. Am vrut să îi spun “Domnule, eu fac produse numai din carne”. Aveți cuvântul meu că nu cumpărăm nimic, nici nu știu ce înseamnă cuvântul MDM, decât teoretic, nu a intrat în unitatea noastră, niciodată și nici nu va intra așa ceva.
Diana M.C.: Așadar vă referiți la acei aditivi alimentari despre care se vorbește atât de mult și care din păcate iată predomină, la sortimentele de mezeluri, în special la cele ieftine.
Dimitrie Muscă: Se găsește la carnea aceea de pe os, aceasta înseamnă MDM, carne dezosată mecanic. O astfel de carne are nevoie de potențiatori de gust. La dumneavoastră la Sebiș, poate părinții sau bunicii au tăiat porci. Cu carnea aceea, ați crescut și ați văzut că are gust bun și că nu are nevoie de potențiatori de gust. Dar cine adaugă în mezeluri 10 sau 20 la sută, soia, făină sau alte prostii, trebuie să îi dea și potențiator de gust sau monoglutamat de sodiu.
Haideți să vă dau un alt exemplu, laptele. În mod normal, el are 3-5 zile perioada de garanție, dar există și laptele de conservațiune, care are 6 luni perioada de valabilitate. Vă spun eu acum, nu se strică nici după 6 luni, poate rămâne și ani de zile. De ce? Pentru că este pasteurizat la 15o de grade. La o astfel de fierbere, s-a omorât tot ce este vietate, tot ce este grăsime, vitamină tot ce este proteină, așadar nu mai are ce să se strice. Poți să bei apă, poți să bei lapte, tot acolo ești! Te amăgești singur, dar dai bani mai pușini decât pe apa minerală.
Diana M.C.: Care sunt concret, avantajele produselor dumneavoastră? Ați punctat deja faptul că sunt 100% naturale și realizate după rețete cu tradiție, când tot ce puneam pe masă era într-adevăr sănătos.
Dimitrie Muscă: Acestea sunt avantajele principale. Iar ca dezavantaje, poate că produsele sunt mai scumpe decât la alți producători. Este normal, carnea dezosată mecanic costă 2 lei, carnea mea costă 14-15 lei, în rest este o mare nebunie, pentru că mă duc și observ pe piață și dacă iau magazinele la rând, doar eu cer pe un kilogram de carne, 14-15 lei, toți ceilalți cer 12 lei. Din principiu, chiar dacă este mult mai proastă, jumătate din populație o cumpără pe cea cu 12 lei. Oamenii nu vin la mine, datorită sărăciei care nu le permite. Dacă am fi într-o țară ca Austria sau Germania, fiecare ar putea să își permită să cumpere de la mine, cu 15 lei. Ceafa și cotletul costă 21 de lei.
Am fost în toamnă, de două ori în Germania, o dată la Hanovra, o dată la Berlin. Nu am văzut sub 9,5 euro, ceafă sau cotlet, nici măcar în piață, dar în magazinele de top. Asta înseamnă, 40-45 de lei per kilogram. Ei își pot permite orice. Eu nu îmi pot permite să dau salariu, 3000 de euro, unui măcelar, dar cel care este în Viena și vinde cu 9,5 euro, kilogramul de ceafă, 100% își poate permite și atât și plătește. Viitorul, așa cum am văzut la Târgul de Agricultură de la Hanovra, este obligatoriu, uniformizarea salariilor. De asemenea au apărut utilaje de capacități mari care vor duce la scăderea necesarului de șoferi. Și atunci cei puțini care mai rămân, trebuie în mod automat plătiți ca și la nemți.
Diana M.C.: Vreau să schimbăm puțin subiectul și ne apropiem de un palier mai degrabă, personal. Cum arată o zi obișnuită de muncă din viața dumneavoastră?
Dimitrie Muscă: La birou, zilnic sunt prezent la ora 7 fără 10, toată lumea la 7 este în unitate, nu își permite nimeni să întârzie. Este obligatorie prezența noastră la această oră pentru că în zootehnie, mulsul vacilor începe de la 3 noaptea, marfa din fabrica de lapte pleacă la 6 jumătate dimineața, de asemenea marfa de la abator pleacă la 6 jumătate dimineața. La fel trebuie să muncim și sâmbăta și duminica. Discut dimineața tot ce este de discutat cu colegii, chiar dacă ne stabilim munca înainte cu câteva zile și apo fiecare știe ce are de făcut.
Diana M.C.: Am observat aici în birou, foarte multe ecrene led, supravegheați totul, în cel mai mic detaliu.
Dimitrie Muscă: Ecranele au apărut pe parcurs, și sunt de la locul faptei. Ați văzut că fiecare plasmă poate fi controlată, trebuie doar să intervin de la pupitru. Sunt 16 casete, deci 16 camere. Eu văd ce se face, cum se face și în orice moment, cum se lucrează în mod concret. Acolo (face un gest cu mâna spre una dintre plasme) este fabrica de lapte, aici sunt magazinele. Sunt un număr de 34 de magazine și toate sunt casetate. Camere sunt necesare nu numai pentru a-mi face o părere despre mersul lucrurilor ci și pentru conștiința angajaților, noi lucrăm cu 500 de oameni de la Iratoșu și până la Olari.
Diana M.C.: Vreau să vă întreb despre pasiunea pentru păsări, pești și plante, am observat în holul spațios de aici, multe specii iar pe parcursul interviului, iată am fost acompaniați de un canar, aflat la fereastră. Cred în felul acesta, destindeți atmosfera și în plus partenerii dumneavoastră, au ocazia de a vă vedea latura personală, cea legată de hobby-uri.
Dimitrie Muscă: Sunt măslini, lămâi, portocali, leandri și alte specii. Cum ai deschis ochii ai dat de o floare, de o pasăre. Sunt mulți agronomi care nu au așa ceva, dar mie îmi place, am o sensibilitate, e ceva frumos, face parte din atmosfera de birou și am peste tot, și la Olari și la Iratoșu unde este ferma fiului meu. Angajaților noștrii le plac, atunci când ies într-o pauză la o facea și iau și câte un fruct din pomii de aici și persistă o atmosferă frumoasă. Cu partenerii de afaceri, ajungem însă la cifre, ele sunt elocvente și spun lucrurilor pe nume.
Diana M.C.: În încheiere, vă invint să adresați un cuvânt de salut publicației noastre.
Dimitrie Muscă: Am văzut chiar zilele trecute, unul dintre numerele revistei, mi-a plăcut, este de bun augur, este bine că ați venit pe piață cu o asemenea revistă așadar să vă dea Dumnezeu viață lungă și numere fără oprire.
Realizator, Diana Mariș Costea
#RevistaForumImobiliare
